Pâine keto din pudră proteică
Rețeta acestei pâini o am din Cartea de bucate ketogenice, scrisă de Maria Emmerich și Jimmy Moore (o găsiți aici). Anume ea m-a incitat să cumpăr pudră proteică pentru prima dată. Pudra proteică este un supliment alimentar folosit de sportivi pentru a-și crește masa musculară, dar și pentru cei care vor să-și suplimenteze aportul de proteine din alimentație. Produsul arată chiar ca o pudră, putând fi încorporat în diverse rețete. Există mai multe tipuri de pudre proteice. La această rețetă am folosit pudră de 2 feluri, extrasă din zer și din albuș de ou. Iese bine din ambele feluri. Important este să folosiți o pudră proteică fără arome și fără îndulcitori. Mai multe informații despre pudra proteică din albuș găsiți în ultimul articol informativ de pe blogul Denisei. Sunt hotărâtă să mai încerc și alte rețete cu pudra proteică, deja am pus ochiul pe câteva interesante.
La consistență pâinea seamănă mult cu un pandișpan sărat. Este destul de uscată la gust, dar în sandvișuri este ok. În rețeta originală, autoarea recomandă o formă de chec, însă mie îmi place mai mult să folosesc o tavă întinsă (a mea are 19 x 26 cm). În acest fel, pâinea se coace mai repede și este mult mai ușor de feliat.
Este important ca albușurile să fie bătute foarte, foarte bine. În ajutorul meu, am folosit ingredientul numit bitartrat de potasiu, sau „cream of tartar”. Este un produs secundar al obținerii vinului și este folosit des în bucătăriile occidentale, cu rol de stabilizare. Eu îl cumpăr online, dar puteți foarte bine să vă lipsiți de el, dacă respectați regulile de batere a albușurilor (mixer, vas curat, separare atentă a ouălor, adăugarea unui praf de sare sau a câtorva picături de suc de lămâie).
La măsurarea pudrei proteice, se folosesc unități de măsură americane, unde 1 cană (1 cup) are 240 ml. Strict pentru această rețetă, aveți nevoie de un recipient cu capacitatea de 60 ml (¼ cup).
Pentru circa 6 felii
- 3 ouă
- ¼ linguriță bitartrat de potasiu (cremă de tartar), opțional
- ¼ cană pudră proteică (din albuș sau din zer), adică un recipient cu volumul de 60 ml umplut fără vârf
- sare, pudră de ceapă/usturoi
Ouăle se separă cu atenție. Albușurile se bat bine de tot, până când devin o spumă foarte fermă, ce nu cade din castron. Crema de tartar, dacă o aveți, se pune chiar la început, împreună cu sarea.
Când albușurile sunt bătute bine, se adaugă pudra proteică, amestecând ușor, să se încorporeze. Apoi, bătând la fel de ușor, se pun gălbenușurile pe rând, și eventual pudra de ceapă/usturoi.
Compoziția se toarnă într-o tavă pe hârtie de copt, într-un strat de circa 1-2 cm, nivelând suprafața.
Se dă tava în cuptorul încins la circa 170 grade C, pentru vreo 25-30 de minute, sau până când suprafața este ușor rumenită și tare.
Se scoate pâinea pe un grătar, iar după ce se răcește, se taie pătrate.
Se păstrează maxim 3 zile la temperatura camerei, iar în frigider rezistă mai mult, numai că din cauza condensului se cam umezește. Deci e o pâine mai mult de consum imediat.
Ce bine arata painica ta proteica! Dupa ce m-am documentat despre pudra proteica din albus, mi s-a deschis apetitul pentru niste retete cu pudre proteice. Ma gandeam sa adaug si o sursa de grasime, din cate am inteles asa nu mai iese uscata. Si in felul acesta ratia macronutrientilor se apropie si mai mult de alimentatia low-carb high fat. Cum ai servit-o? Cred ca a fost delicioasa.
Da, așa mă gândeam și eu, să-i mai pun niște ulei de cocos. Și atunci, cu un pic de îndulcitor, ar ieși chiar și un pandișpan keto. E o plajă largă pentru experimente pudra proteică.
Pâinea am servit-o ca de obicei, cu unt sau diverse salate tartinabile, sau la șters sos din farfurie 🙂